“De la servitude moderne” este o carte & un film documentar de 52 de minute care sfidează fără rezerve sistemul. Cartea & filmul sunt distribuite gratuit şi îşi clamează totala disponibilitate, atât financiară cât şi din punct de vedere al proprietăţii intelectuale. Colaj de imagini provenite din filme de ficţiune şi documentare, pe fundalul cărora se proiectează inteligent ideile, lucrarea promovează un concept de frondă: sistemul totalitar al pieţei, în jurul căruia gravitează o argumentaţie pe cât de insuportabilă (pentru spiritul comun), pe atât de solidă.
Opresiunea moale a modernităţii se bazează pe ascunderea adevăratei dimensiuni a condiţiei de sclav a omului contemporan. Condiţionat încă din copilărie să asocieze achiziţionarea de mărfuri cu libertatea şi fericirea, acesta se încarcă cu un asemenea volum de obiecte încât sfârşeşte prin a nu le mai poseda, fiind dimpotrivă confiscat de mărfuri. Când maşinăria socială îi lasă răgaz, se hrăneşte frenetic cu alimente modificate genetic, coloranţi şi conservanţi, pesticide, hormoni şi alte invenţii ale veacului.
Nobleţea şi puritatea omului modern se risipesc inutil şi tâmpeşte în elanuri ecologiste. Neroade injecţii ideologice preparate şi administrate de către marii păpuşari ai multinaţionalelor poluante care nu ezită să pozeze în salvatorii planetei, încercând să-i convingă pe sclavii moderni că mici schimbări în obiceiurile lor ar putea salva mediul înconjurător. Toţi se feresc însă să propună o schimbare radicală în modul de producţie, pentru ca nu cumva banul, zeul suprem al clipei, cel căruia i se închină toţi, să fie deranjat.
Munca a înlocuit lucrul (uitat a rămas proverbul: Dumnezeu lucrează, diavolul munceşte), sistemul de producţie colonizând toate sectoarele vieţii, inclusiv cele reputate a fi “libere” (distracţiile, turismul, sărbătorile). Medicina nici nu-şi mai propune să vindece, căci pentru asta ar trebui să pună sub semnul întrebării modernitatea însăşi, cu tot cortegiul ei de catastrofe, aşa că preferă să se reducă strict la mutilări: chirurgie, antibiotice (anti-viaţă), chimioterapie (agresiuni non-organice cu pretenţii de influenţare a organicului).
Învăţăm la biologie că omul se află în vârful piramidei trofice. Un adevăr de sorginte sacră, născut în Paradis, unde omul era cununa Creaţiei, şi actual încă mult timp după alungarea din grădina Edenului. Ultimele 3-4 sute de ani au schimbat însă această stare. Lipsit de duşmani naturali, omul a izbutit să-şi creeze doi duşmani artificiali redutabili: maşina şi banul. Maşina îi ia locul de muncă, îi revelează spectrul înfiorătoral şomajului. Banul îi ia timpul, minţile şi sufletul.
Legănat de sloganuri care-l plasează pe poziţia de predator nepedepsit căruia toate speciile i se supun tremurând, omul modern este în fapt furaj pentru ficţiuni. Şi asta pentru că maşina şi banul nu au decât existenţe ficţionale, care au căpătat proporţiile unor flageluri numai pentru că cei mai mulţi le alimentează cu supunerea şi credulitatea lor cu adevărat nemăsurate. Modernitatea însăşi este o imensă ficţiune, iar ceea ce modernii numesc realism nu este decât acceptarea ei pasivă şi necondiţionată. Demersul realizatorilor Jean-François Brient şi Victor Léon Fuentes este tocmai un exerciţiu de decondiţionare. Unul care le va părea multora profund nerealist.
Vezi film AICI (în franceză).
autor: Radu Iliescu
sursa: Constiinte.ro
Share on Facebook